Oamenii de știință de la Școala de psihologie a Universității Flinders din Adelaide au descoperit că folosirea emotigramelor (cuvânt rezultat din combinarea termenilor „emoție” și „pictogramă”), cunoscute și ca emoticoane, precum simbolurile reprezentând fețe zâmbitoare sau triste, activează regiuni ale creierului rezervate în mod obișnuit pentru decodarea expresiilor faciale reale. Acesta ar putea fi, de altfel, și secretul succesului universal al emotigramelor, care sunt decodate cu aceleași mecanisme folosite pentru interpretarea expresiilor faciale ale persoanelor din jur.
„Emotigramele reprezintă o nouă formă de limbaj pe care o producem”, a declarat Owen Churches, unul dintre specialiștii participanți la studiu.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că oamenii acordă mai multă atenție chipurilor deoarece încearcă să le „citească” pentru a descifra emoțiile pe care le exprimă.
Pe de altă parte, aceștia au încercat să își dea seama dacă același lucru se întâmplă și în cazul emotigramelor.
Echipa de cercetare a arătat unui grup de participanți imagini ale unor chipuri reale, seturi cu emotigrame zâmbitoare sau formate din semne de punctuație, precum și o succesiune de caractere fără nicio semnificație.
Cu ajutorul unor encefalograme, oamenii de știință au determinat modelul activității electrice la nivelul creierului, în timp ce participanții priveau diferitele imagini, descoperind că aceștia au reacționat în același mod la toate tipurile de reprezentări.
Cercetătorii s-au arătat surprinși de aceste rezultate, dat fiind că nu există o reacție de tip neuronal la emotigrame pe care oamenii să o dobândească la naștere.
„Înainte de 1982, nu exista niciun motiv pentru care simbolul «:)» putea să activeze zone ale cortexului responsabile pentru sensibilitatea facială, dar acum acest lucru se întâmplă deoarece am învățat că acest simbol reprezintă un chip. Este vorba despre o reacție neuronală indusă în întregime de cultură, ceea ce este uluitor”, a precizat Owen Churches.
Teodora Nicolau, [email protected]